„Pe un piedestal pe care se compun în spirală sculpturi înfăţişând figuri de aviatori căzuţi, se înalţă un al doilea piedestal, încununat de statuia unui Icar înaripat, cu aripile maiestuos deschise. Monumentul, impregnat de forţă, e opera sculptorilor Lidia Kotzebue şi Iosif Fekete”

Lidia Kotzebue (n. 9 decembrie 1885, Saratov, Imperiul Rus – d. 13 iulie 1944, Moara Domnească, județul Ilfov) a fost o sculptoriță română de origine rusă, cunoscută, în special, pentru realizarea Monumentului Eroilor Aerului din București.

Fiica unui funcţionar al primăriei localităţii natale, Nicolae Suchanov, urmează cursurile Academiei de Belle Arte din Moscova, pe care o absolvă în 1914.

S-a căsătorit pentru prima oară înainte de războiul ruso-japonez, conflict la care a participat ca infirmieră voluntară la spitale de campanie dar în urma războiului rămâne văduvă.

În această perioadă l-a cunoscut pe generalul Pavel Kotzebue, pe care l-a îngrijit pentru rănile suferite în timpul războiului. Mai târziu, după ce generalul divorțează, aceștia se căsătorec.

La sfârşitul Primului Război Mondial rămâne în Basarabia împreună cu soţul ei, general al armatei ruse. După câţiva ani se stabilesc la Bucureşti, unde Lidia Kotzebue își deschide un atelier.

Participă la Saloanele Oficiale ale Ministerului Artelor, organizate în anii 1924, 1926, 1930, iar în 1926 organizează o expoziţie proprie în Sala „Mozart” de pe Calea Victoriei, cu operele J’y suis, j’y reste, reprezentând o femeie aşezată pe umerii unui bărbat, care a fost cumpărată de o familie franceză. O altă figurină, “Sacagiul”, a fost cumpărată de familia Cantacuzino. O figurină intitulată “Femeie cu copilul în furtună” a fost cumpărată de Regina Maria, care a vizitat expoziţia.

A redat suferinţa oamenilor (Copil basarabean refugiat, Doi orfani, O pereche pe Griviţa), aspecte din viaţa ţăranilor (Cioban, Copilă cu gâşte, Cal cu mânz), dar și nenumărate portrete.

Participă la concursul pentru realizarea Monumentului Eroilor Aerului alături de cei mai renumiţi sculptori ai momentului (printre care Ion Dimitriu-Bârlad, Ion Faur, Spiridon Georgescu, Ion Jalea, Corneliu Medrea şi Oscar Spaethe) din 1925 şi 1927, sculptoriţei Lidia Kotzebue decernându-i-se premiul I. Conform contractului semnat la 11 iunie 1927, ea se obliga să se ocupe de construcţia soclului, turnatul în bronz şi asamblarea elementelor componente. Macheta a fost finalizată de sculptorul József Fekete. Construcţia a fost executată între 1930 şi 1935. Monumentul, amplasat pe şos. Jianu (în prezent, Bd. Aviatorilor), a fost dezvelit la 20 iulie 1935, în prezenţa regelui Carol II şi în faţa unui public format din reprezentanţi ai oficialităţilor, ataşaţi străini şi sute de bucureşteni. „Pe un piedestal pe care se compun în spirală sculpturi înfăţişând figuri de aviatori căzuţi, se înalţă un al doilea piedestal, încununat de statuia unui Icar înaripat, cu aripile maiestuos deschise. Monumentul, impregnat de forţă, e opera sculptorilor Lidia Kotzebue şi Iosif Fekete”.

Compus din patru prisme trapezoidale, unit la colțuri de arcade, piedestalul este susținut de o bază rotundă iar deasupra este așezat un obelisk. Întreaga compoziție arhitecturală are 10 metri și este construită din beton acoperit de marmură albă. La bază, pe fața dar și pe fațetele din stânga și din dreapta, sunt poziționate trei sclupturi de bronz care reprezintă piloți în poziții alegorice.

Elementul dominant, statuia lui Icarus, cu aripile întinse și gată să zboare, reprezintă piloții români care și-au dat viața în Primul Război Mondial dar și rolul pe care Traian Vuia, Aurel Vlaicu și Henri Coandă, pionerii aviației mondiale, l-au avut în cucerirea spațiului. Pe piedestal sunt 13 plăci de bronz pe care sunt trecute numele a peste 260 de piloți eroi care și-au pierdut viața în luptă sau în încercările eroice de a cucerii aerul. Pe fațada principală este scris, în baso-relief, dedicația: “Pentru Eroii Aerului”.

Totuși, numele Lidiei a fost trecut pe soclu abia în 1983.